Motto: "Am invatat de-a lungul multor suferinte ca inca sunt departe
de a iubi precum ingerii, care nu sufera din iubire, caci ei stiu sa
iubeasca fara asteptari, fara sovaire, neconditionat
si stabil." (Raspuns anonim)
In urma cu aproximativ 7 saptamani am lansat, mai mult in joaca si pentru satisfacerea unei curiozitati personale, un chestionar on-line privind suferinta din dragoste. Studiul nu are pretentii de reprezentativitate pentru toate categoriile de populatie, dar este corect realizat stiintific iar rezultatele lui sunt demne de luat in seama de cei ce lucreaza in domeniul relatiilor de cuplu, cat si de publicul larg. Chestionarul a fost lansat si popularizat pe email, bloguri si in reteaua de socializare Facebook. Multumesc din inima tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui studiu, raspunzand la chestionar sau ajutand la popularizarea lui.
Cine au fost cei interesati de acest subiect?
In primul rand, este interesant de constatat cine au fost cei care au fost atrasi de acest subiect si dornici sa impartaseasca din experienta lor referitoare la suferinta din dragoste. Este vorba in primul rand de femei (128 din totalul de 156, restul de 28 fiind barbati), iar in ceea ce priveste varsta, repartitia arata cam asa:
 |
| Graficul nr. 1 - Varsta subiectilor |
Procentul mic de subiecti peste 46 de ani si inexistent chiar pentru cei peste 56 de ani s-ar putea explica, pe de o parte, si prin numarul mic de persoane din aceasta categorie care isi petrec timpul pe Internet (chestionarul fiind popularizat exclusiv on-line).
Care sunt motivele suferintei din dragoste?
Principalele motive ale suferintei invocate de subiecti au fost, in ordine: tratamentul inadecvat din partea partenerului - 38,03%, faptul ca au fost parasiti (despartire, divort) - 37,82% si faptul ca au fost respinsi - 32,69%. Tratamentul inadecvat din partea partenerului le afecteaza in primul rand pe femeile cu varsta intre 46-55 ani, in timp ce parasiti au fost in special tinerii intre 18-25 ani, atat barbati cat si femei in aproximativ aceeasi masura (20,83% din barbati si 20,76% din femei), iar la diferenta mica de scor si cei cu varsta intre 36-45 ani. Respingerea a fost resimtita ca si cauza a suferintei de cei cu varstele intre 26-35 si 36-45 ani, si i-a afectat mai mult pe barbati.
A fost indicata chiar ca principala cauza a suferintei de catre acestia, in timp ce femeile au raportat ca principala cauza a suferintei tratamentul neadecvat din partea partenerului. Si este firesc dintr-un anumit punct de vedere: barbatii isi doresc sa fie primiti, acceptati (pentru ca ei sunt cei care, din punct de vedere biologic, trebuie sa-si transmita genele), iar femeile isi doresc sa fie protejate si iubite (pentru ca ele au nevoie de asta, din punct de vedere biologic, pentru a putea creste copii). De aceea, este posibil ca ei sa fi avut parte de lectii tocmai legate de aceste probleme, de a-si descoperi si dezvolta partea din ei care le lipseste: propria acceptare (impacare) sau propria capacitate de a iubi. Dar despre lectiile pe care le invatam din aceasta suferinta vom vorbi pe larg intr-o sectiune ulterioara.
Cat de mult ne dor ranile? Le mai avem? S-au transformat in aripi pentru zbor? Sau le ascundem sub pres?
Din totalul celor care s-au incumetat sa vorbeasca despre suferinta lor din dragoste, 34,62% au avut o suferinta recenta - sub 1 an (ii felicit pentru curaj), 32,70% si 29,48 % au spus ca a trecut o perioada de1-4 ani respectiv peste 4 ani de la producerea evenimentului care a declansat rana din iubire si pana in prezent.
Numai 21,16% dintre subiecti estimeaza gradul de vindecare al ranii lor sub 50%, in timp ce 78,84% apreciaza ca si-au vindecat ranile in proportie de peste 50%.
 |
| Graficul nr.2 - "Cum apreciati in prezent gradul de vindecare a ranii dvs.?" |
Mai mult, dupa cum se poate observa din grafic, 39,74% dintre respondenti declara ca stau chiar foarte bine la acest capitol (raspunsurile 10 si 11). Super! Asa sa fie? Vom vedea intr-o sectiune ulterioara.
Ce fac oamenii in mod normal pentru a iesi din suferinta din dragoste?
Conform raspunsurilor obtinute, cei mai multi dintre ei vorbesc cu un prieten sau cu cineva apropiat pentru a-si descarca of-urile (57,69%), isi programeaza pozitiv inconstientul (41,67%), ies mai des "in lume" (34,62%) sau se indreapta catre realizarea propriei vocatii si pasiuni (32,69%). Putini sunt cei care nu fac nimic (8,33%), recurg la alcool sau alte substante pentru a-si imbunatati starea (9,62%), vorbesc cu un preot (10,26%) sau se dedica ajutorarii celorlalti (12,18%). Un numar important totusi au facut sport (26,28%), au practicat meditatia (25,00%), s-au afundat in munca (22,44%) sau au consultat un specialist (psiholog, psihoterapeut) (17,95%).
Era interesant de vazut totusi si in ce masura aceste lucruri au functionat. Din pacate, raspunsurile la intrebarea "Care dintre acestea au fost eficiente pentru dvs?" nu au putut fi validate din cauza ca, la verificarea raspunsurilor, am constatat ca un numar semnificativ de subiecti nu s-au referit strict la experienta lor, ci au facut o evaluare (se mai spune "si-au dat cu presupusul" :)) a tuturor modalitatilor de iesire din suferinta, chiar daca, dupa spusele lor, nu le-au aplicat. Ori, nu asta ma interesa, parerea oamenilor despre acestea, ci eficienta lor testata, confirmata si validata de experienta directa a celor care au raspuns. Drept pentru care am fost nevoita sa anulez intrebarea respectiva, bineinteles cu "pumnii in cap" de rigoare ca am avut incredere si nu am aplicat un filtru in chestionar.
E interesant totusi de remarcat ca, desi gasirea unei metode eficiente de iesire din suferinta a fost punctul meu principal de interes in aceasta cercetare, tocmai aici nu am obtinut nici un raspuns. Sau poate nu aici trebuia sa-l caut. Providenta a avut alte planuri cu mine si m-a facut sa pricep ca, poate cea mai eficienta modalitate de a iesi din suferinta este intelegerea sensului suferintei, constientizarea propriilor greseli, invatarea propriilor lectii. Cata vreme suferim este un semn ca inca mai avem lucruri neintelese. Suferinta nu este altceva decat o presiune spre constientizare.
Intelegerea sensului suferintei
La intrebarea "Considerati ca suferinta are vreun sens? Daca da, care?" (intrebare deschisa),
• 19,87% au fost de parere ca suferinta te ajuta sa te cunosti mai bine, iti creste nivelul de constientizare: "Poti avea sansa sa te descoperi si sa gasesti misiunea ta pe acest pamant.";
• 17,30% considera ca te ajuta sa te maturizezi, sa devii mai puternic, mai intelept;
• 13,46% spun ca sensul suferintei este acela de a te ajuta sa te trezesti, sa evoluezi spiritual: "sa te trezesti la realitatea ca nu ai de ce sa suferi" sau "Suferinta poate fi calea catre maturitate spirituala, meditatie, intelegere a sinelui dar si deschidere catre nevoile celui apropiat sau nevoi personale. Uneori este nevoie sa depasesti acest impas pentru a atinge un alt nivel spiritual. Suferinta inseamna pregatire a sinelui ,,to be able to connect,,";
• 8,97% au descoperit ca sensul suferintei este acela de a te invata iertarea si compasiunea, de a te invata sa iubesti cu adevarat;
• 21,50% din subiecti au raspuns "Nu": "Suferinta nu are sens! Experimentarea ei lasa urme adanci si sensibilizeaza mult persoana in cauza. Un om care n-a suferit este mai puternic decat unul care a suferit si cu mai multe sanse de integrare sociala.";
• 10,25% au raspuns "Nu stiu" sau au dat raspunsuri vagi, imprecise.
• Daca adaugam la ultimele 2 categorii si pe cei 2,56% care au dat raspunsuri defensive, din categoria " Te face sa devii mai precaut si mai putin implicat in relatiile viitoare pentru a nu mai suferi", obtinem un imens procent de 43,31% dintre subiecti care inca nu au reusit sa identifice un sens valid in suferinta. Si asta in conditiile in care 78,84% declara ca si-au vindecat ranile in proportie de peste 50%. Ciudat, nu? Dar sa vedem mai departe.
Ce am invatat din suferinta?
La intrebarea: "Considerati ca ati invatat ceva din suferinta dvs.? Daca da, ce anume?" (intrebare deschisa),
• 13,46% dintre subiecti au raspuns ca au invatat sa se iubeasca, respecte si aprecieze mai mult pe ei insisi;
• 7,05% spun ca suferinta i-a invatat non-atasamentul, a oferi libertate, iubire neconditionata, fara asteptari si sa iubeasca mai mult: " Sa iubesc, sa daruiesc iubire, sa vad in oameni ceea ce este frumos, sa constientizez ca fiecare este unic si mai ales ca iubirea invinge orice, iubirea te inalta, iubirea te apropie de Dumnezeu";
• 6,41% afirma ca suferinta i-a ajutat sa se cunoasca mai bine (fata de 19,87% care, la intrebarea anterioara, au raspuns ca sensul suferintei este acela de a te ajuta sa te cunosti mai bine);
• 5,12% spun ca au invatat acceptarea suferintei ca pe o modalitate de evolutie: "Viata e o lupta continua si din greseli inveti.";
• Procentul cel mai mare, 17,30%, este al celor care afirma ca, din pacate, suferinta i-a invatat sa iubeasca mai putin: sa fie mai precauti, mai rezervati in iubire, sau sa nu mai intre in relatie: "Am invatat ca nu imi mai trebuie niciodata."; "da!!!! ca toata lumea este la fel in strafundul sufletului si toti sunt niste egoisti si profitori."; "Sa fi bun e foarte bine, dar sa nu te arati mereu cat de bun poti fi, si cat de mult poti darui si iubi...".
• Un procent aproape la fel de mare, 16,02%, afirma ca nu au invatat nimic, sau nu stiu, sau dau niste raspunsuri generale: "Cred ca nu am invatat nimic , acum sunt mai rea , mai egoista...";
• Daca adaugam la ultimele doua categorii un procent de 9,61% care dau raspunsuri de evitare, minimalizare a suferintei ("...ca totul trece...", "sa nu mai pun totul la suflet"), da un procent de 42,93% de persoane care nu au invatat nimic sau au tras niste concluzii negative cu privire la ei si la ceilalti, fapt care nu-i ajuta deloc in evolutie si constientizare.
Aceste raspunsuri imi dau mie indicii cu privire la existenta unor rani la acele sufletele. Rani...din iubire, desigur. Sau din neintelegerea ei. Sau din neintelegerea lectiilor pe care aceasta vrea sa ne invete. Acolo unde straluceste lumina constiintei - adica atunci cand constientizam si ne invatam cu adevarat lectiile, nu ce credem noi ca am invatat - acolo nu mai exista suferinta. ...Si totusi, 78,84% dintre subiecti au declarat ca si-au vindecat ranile in proportie de peste 50%. Oare? Tind sa cred ca, la o parte din ei, nu este altceva decat ascunderea lor sub pres, pentru ca dor prea tare. O dovedesc 42,93% din raspunsuri care nu reflecta in ele lumina constientizarii. Unde este suferinta, nu este adevar. Mai mult, unde nu e bucurie de viata, iubire si conexiune profunda cu ceilalti, nu e adevar.
Si totusi...ce am invatat din suferinta?
Am invatat ca atasamentul nu e iubire;
ca nimeni nu apartine nimanui si ca are dreptul sa-si foloseasca libertatea asa cum doreste, fara sa ne fie dator cu ceva;
ca adevarata iubire nu infloreste decat intre doua persoane libere, care se iubesc mai intai pe ele insele si care stiu astfel sa iubeasca ca niste imparati, daruind, nu ca niste cersetori, pretinzand;
ca iubirea este ceva ce se intampla, intr-un mod miraculos si neprevazut, dupa voia lui Dumnezeu, spre binele nostru suprem si nu dupa niste scenarii create de noi care, oricat de frumoase ar parea, nu ne ajuta in evolutia noastra spirituala;
ca nu putem "pierde" pe cineva, pentru ca nu a fost "al nostru" niciodata, putem pierde doar relatia cu el, relatia pe care o avem aici, pe pamant, si asta pentru ca, in momentul de fata nu ne mai foloseste; in schimb, legatura si iubirea dintre sufletele noastre nu se va pierde niciodata; poate va fi nevoie pentru asta sa jucam rolul de "certati", dar cu cat vom aduce mai multa constientizare aici, cu atat va fi posibil un divort sau o despartire cu iubire;
ca de multe ori este necesar sa "pierdem" relatia cu cineva pentru a "castiga" o alta relatie mai potrivita pentru noi, pentru noul nivel spiritual la care am ajuns;
ca pentru a echilibra Iubirea (feminin) este necesara indreptarea spre
indeplinirea Misiunii personale, a propriei vocatii si pasiuni
(masculin); aceasta este de altfel, si o foarte puternica modalitate de a
iesi din suferinta din dragoste si, probabil, una din lectiile cele mai
importante pe care le avem de invatat;
ca nu este suficienta doar atitudinea mentala, ci este importanta si starea energetica in care te afli; este necesar sa ne pastram o stare de vibratie inalta tot timpul, o stare meditativa si detasata, de echilibru energetic, astfel incat sa nu picam in stari depresive, sa ne pastram centrarea in Aici si Acum; trebuie sa veghem in permanenta sa ne mentinem aceasta stare si pentru asta este nevoie de o practica zilnica prin care sa ne luam energie din Univers (si nu de la celalalt): meditatie, rugaciune, Reiki, Tai-Chi, etc. De asemenea, daca simtim ca partenerul ne cam "suge" de energie, sa-l conectam la Cer si sa-i trimitem iubire neconditionata din Sursa;
ca o relatie nu se poate mentine prea mult "la cote inalte" in lipsa unei
stari vibrationale ridicate si a unei aspiratii inalte
din partea ambilor parteneri,
prin care sa-si proiecteze
Iubirea in Dumnezeu.
