cea mai frumoasa inima

Era odata un tanar care se mandrea tare mult cu inima lui. Mergea prin oras si striga sa il auda toata lumea: “Eu am cea mai frumoasa inima din lume!” Si, intr-adevar, era o inima frumoasa, sclipitoare, neteda, fara cusur, perfecta.

            Deodata, il aude un batran si ii spune: “Imi pare rau ca trebuie sa te dezamagesc, dar eu am cea mai frumoasa inima.” “Cum poti sa spui asa ceva?” ii raspunse arogant tanarul. Inima ta este peticita si  plina de cicatrici, nici nu se compara cu a mea, neteda si frumoasa”. “A mea este mai frumoasa, pentru ca fiecare cicatrice imi aduce aminte de un om care m-a ranit si pe care l-am iertat. Fiecare petec acopera o rana cu iubire si in felul acesta, inima mea a devenit o inima foarte iubitoare si care raspandeste in jur lumina compasiunii, iertarii, iubirii neconditionate”. “Asa este, spuse tanarul rusinat, inima ta este cea mai frumoasa”. Si toti oamenii care erau in preajma si l-au ascultat pe batran au fost de acord ca cea mai frumoasa inima este cea care a suferit si pe care suferinta a intarit-o in iubire.