04 octombrie 2012

iubire, sex, vanatoare (partea a III-a). lumea a fost creata printr-un act sexual



            Vorbeam in prima parte a acestui articol de relatia dintre vanator si vanat ca fiind, in esenta sa cea mai profunda, una de iubire, aceea de participare completa la actul de a da si a primi. „Prada” este venerata, apoi vanata, ucisa si mancata, iar aceasta isi ofera corpul drept hrana pradatorului, cu iubire, prin legea „Noi cu totii una suntem”. Este ceea ce sintetizeaza in esenta, actul sexual dintre un barbat si o femeie, act in urma caruia ia nastere o noua viata.
       Mai mult decat atat, este modul in care a luat nastere lumea.
Cum adica, lumea a luat nastere printr-un act sexual?, o sa va intrebati. Ceea ce este in mic este si in mare, cu alte cuvinte raspunsul este: da.
Nu sunt Freud sa reduc totul la sexualitate, insa exista o serie de argumente care sustin aceasta idee.
        Daca studiem miturile de intemeiere a lumii (mituri cosmogonice) ale celor mai vechi civilizatii (de exemplu, miturile egiptene, indiene, asiro-babiloniene si altele) o sa observam ca cele mai multe vorbesc de un fel de „vanatoare rituala” prin care un erou ucide si cioparteste in mii de bucati o divinitate primordiala, in urma acestui act luand nastere lumea: de exemplu, strapungerea cu sageata a lui Tiamat de catre Marduk, in mitul mesopotamian, doborarea balaurului Vrtra de catre Indra cu ajutorul temutului sau vajra ("fulger"), in mitul indian (cf. Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase). Acesta este numit de catre Eliade “mitul sacrificiului cosmogonic”.
Am toate motivele sa cred ca eroul reprezinta principiul masculin iar divinitatea sacrificata cel feminin, vanatoarea fiind de fapt o reprezentare a  actului sexual. De exemplu, in simbolistica orientala (indiana, chineza, japoneza) sageata simbolizeaza principiul masculin aflat in conjunctie cu cel feminin (arcul=matrice) (cf. Ivan Evseev, Dictionar de simboluri si arhetipuri culturale, p.163). De asemenea, in multe mitologii fulgerul este considerat un agent fertilizator,  o "samanta" cereasca (de exemplu, in numeroase mituri eroinele raman insarcinate fiind lovite sau atinse de un fulger) (Idem, p.66). Asadar, arma cu care este ucisa divinitatea primordiala (sageata lui Marduk, fulgerul lui Indra) este o simbolizare a falusului. Aceeasi functie o are, in legendele cosmogonice romanesti, "toiagul" sau “baltagul" infipt de Dumnezeu in Apele Primordiale (cf. Elena Niculita Voronca, Datinele si credintele poporului roman) (sa nu uitam ca apa este un simbol feminin). 
Armele, in general, sunt simboluri falice, ele sunt simboluri - si de multe ori, prelungiri - ale penisului, inclusiv in ziua de astazi. Imi aduc aminte ca una din pozele preferate ale barbatilor este cu ei calare pe un tun, cu teava tunului pe post de "instrument" masculin (impresionant, nu?:)). De fapt, etalarea armelor si folosirea lor in razboi au legatura directa cu etalarea masculinitatii si cu forta de penetrare sexuala. Tarile cotropitoare au fost (si sunt) tari Yang, cele cotropite, tari Yin (in limbajul comun, se mai zice "le-a tras-o" :) sau "i-au f.... americanii pe rusi":)). Sa vina oare aceasta dorinta de cucerire dintr-un exces de Yang, nefolosit corespunzator? Atunci, cred ca ar trebui urmat mai des dictonul "Faceti dragoste, nu razboi" :). Dar cu cine? Americancele sunt urate, nemtoaicele sunt urate si nu sunt feminine. In schimb, romancele, moldovencele, rusoaicele...ehee.... Cred ca sunt pe cale sa fac o descoperire epocala: tarile cele mai f...te sunt tarile cu femei frumoase.
Revenind la tonul academic si la mitologie, ne dam seama ca, pe de alta parte, divinitatea primordiala intruchipata de Monstru (marin, ofidian) sau Urias este, fara indoiala, o simbolizare a principiului feminin. Natura ofera destule exemple in care femela este mult mai mare decat masculul, la organismele simple, iar la cele evoluate acest principiu concentrandu-se la nivelul celulelor germinative (ovulul feminin este Urias ca dimensiune in raport cu un spermatozoid: ovulul este cea mai mare celula umana, iar spermatozoidul, cea mai mica).
Si atunci ce este uciderea si ciopartirea in mii de bucati a Uriasului, decat fecundarea ovulului si diviziunea celulara? Sau poate explozia sferei uriase originare (teoria Big-bang-ului)? Am motive sa cred ca amandoua.
Interesant cum acest eveniment primordial a continuat sa fie prezent in inconstientul colectiv al omenirii si sa se manifeste intr-o gama impresionanta de acte culturale. Toate actele culturale care au la baza sacrificiul (si sunt mult mai multe decat am putea crede, de exemplu, chiar faptul de a manca Mucenici de 9 Martie reprezinta un act simbolizat de sacrificare si consumare rituala a unei divinitati) nu fac altceva decat sa reafirme aceasta idee. Si in special, toate actele rituale care se fac la intemeiere sunt acte prin care se re-creeaza lumea prin sacrificiu, deci prin actul sexual (si ma refer aici la intemeierea satului, a statului, a casei, a lacasului de cult, a “casei copilului” – la nunta, a cimitirului, mormantului si sicriului ca adaposturi pentru lumea de dincolo). Si am sa dau numai cateva din multitudinea de exemple care se pot da, exemple luate chiar din cultura populara romaneasca.
Vanatoarea rituala si sacrificiul in “Legenda intemeierii Moldovei de catre voievodul Dragos”. Aici apare urmarirea si uciderea animalului-oracol (zimbrul) si moartea miraculoasa a catelei Molda, divinitatea feminina care a si dat numele sau Moldovei.
Sacrificiul la intemeierea lacasului de cult  - Legenda Mesterului Manole. Ana, sotia mesterului Manole, sacrificata pentru crearea Manastirii de la Curtea de Arges. Asa cum in mitul cosmogonic, din fragmentele monstrului ciopartit ia nastere lumea, tot astfel corpul Anei se va transforma intr-un corp arhitectonic, cel al cladirii nou intemeiate.
Act sexual simbolizat la intemeierea satului. Primul gest ce se facea la intemeierea satului era “infigerea parului” in pamant (sau baterea primului tarus), gest ritual ce simboliza actul sexual cu Mama Geea (zeita Pamant). De asemenea, un teritoriu nou cucerit se lua in stapanire prin “infigerea steagului”.
Sacrificiul divinitatii feminine la nunta. Intemeierea “casei copilului” (adapost pentru embrion, in limbaj popular) se face la nunta (sa nu uitam ca sensul originar al cuvantului “nunta” este acela de “imperechere” – vezi “nunta de caini”, “Nunta Urzicilor”). Ca o alta paranteza, urarea “Casa de piatra!” se refera de fapt, la “casa copilului”. La nunta apar, in functie de zona geografica, o serie de substitute feminine: marul, talerul miresei, colacul gaurit, oala, precum si substitute masculine ca bradul, steagul de nunta, batul inflorat. Gestul ritual care se face presupune strapungerea si sfaramarea simbolului feminin de catre cel masculin. In plus, in unele zone se manifesta un obicei numit “ruptul pisicii”: mirele trebuia sa ia o pisica si sa o rupa in doua. Departe de a fi un ritual satanic, cum am fi tentati sa credem, el avea semnificatii magice profunde. Stim ca in cultura populara romaneasca, pisica este simbol al feminitatii (se credea in unele zone ca insasi Eva a fost creata din coada unei pisici, cf. Ivan Evseev, Dictionar de simboluri si arhetipuri culturale). Asadar, gestul nu reprezinta altceva decat sacrificiul divinitatii feminine.
De asemenea, foarte sugestive mi se par oratiile de nunta, in care fenomenul “nuntirii”, deci actul sexual, ni se prezinta ca vanatoarea rituala a unei caprioare.
Si cum spuneam, ceea ce este in mic este si in mare. Asa ca “vanatoare rituala” este si "goana" spermatozoidului spre ovul, gasirea si "uciderea" lui prin strapungere, divizarea acestuia in multiple fractiuni; este si explozia sferei originare din care a luat nastere lumea; si este si imensa diversitate a actelor infaptuite de om care reflecta, ca o oglinda, “mitul sacrificiului cosmogonic” si ce se ascunde dincolo de el…
Toate una sunt.

Un comentariu:

  1. este profunda gandirea ta ,lucia,chiar interesant de strapungator

    toate una sunt

    RăspundețiȘtergere