“Din nu se stie ce motive, in lumea noastra nebuna
moderna, principiul activ este preferabil celui pasiv. Ca si cum, a fi un
instrument de RECEPTIE e cumva mai putin important decat cel care EMITE. Este
focul mai bun decat apa? Acest gen de premisa ridicola s-a dezvoltat probabil
ca rezultat al sentimentului feminin ca inclinatiile sale naturale pentru
relatii si intelegere au fost devalorizate si supuse abuzurilor masculine de
secole. Dar barbatii executa programe de dominatie pentru a-si ascunde frica
fata de puterea innascuta a principiului feminin, care ii surclaseaza cu
usurinta mai ales in dormitor”. (J. Maxwell Taylor – Erosul inaltator).
Din pacate, in lumea aceasta a masculinitatii, multe
din atributele feminitatii sunt vazute ca slabiciune. De exemplu, daca
urmaresti programele de dezvoltare personala sau mesajele motivationale din
aceasta sfera, observi ca toate vizeaza trezirea liderului din noi (valoare
masculina), promovandu-l ca valoare implicita atat pentru barbati, cat si
pentru femei. Nimeni nu vine sa te invete, sau macar sa-ti sugereze ca e in
regula sa urmezi plin de devotament sau sa servesti altora (valoare feminina),
ignorand faptul evident ca nu exista conducatori fara condusi sau invers, si ca
nici macar nu poti stabili o relatie de superioritate/inferioritate intre acestea doua, asa cum nu poti stabili aceasta
relatie intre noapte si zi. Acel celebru “Daca nu ai un plan, altcineva te va
include in planurile lui” de …nu stiu cine, un veritabil gand Bau-bau la care
liderii batosi, motivati si concentrati (barbati si femei) se burzuluiesc de
frica, poate parea o adevarata binecuvantare pentru spiritul feminin a carui
esenta adora sa serveasca si sa fie o ofranda pentru ceilalti.
La nivel profund, nimic nu poate fi mai implinitor
pentru o femeie decat devotiunea fata de divinitate, manifestata in plan uman
prin fiintele pe care aceasta alege sa le serveasca sau sa le urmeze, decizand
in mod constient servirea nu a ego-urilor, ci a divinitatii din aceste fiinte (un
maestru spiritual – pentru ca este mai usor de vazut latura divina din el, dar
si proprii copii, iubit/sot, familie, comunitate, chiar intreaga umanitate).
Din pacate, si in planul spiritualitatii (o anumita zona), razboiul
masculinitatii impotriva feminitatii este continuat, insa in forme mult mai
subtile. Ti se sugereaza ca maternitatea si familia sunt o slabiciune si ti se
dau exemple de maestrii spirituali care s-au iluminat parasindu-si familiile si
traind in pustietate, uitand un singur lucru: ei erau barbati. Erau tatal, nu
mama. Indragostirea, grija fata de familie, devotiunea fata de sot sunt vazute
ca slabiciuni, semne de inconstienta, de frica si de supunere, de catre
cautatori a caror unica valoare este libertatea, uitand ca pentru o femeie,
calea Inimii sau a devotiunii este calea de intoarcere Acasa.
Este momentul, dragi femei, sa recapatam sfintenia a
cine suntem, exact asa cum suntem, sa ne recunoastem dorintele profunde de
maternitate, camin, sot, intimitate si profunzime a relatiei, protectie din
partea unui barbat, grija si compasiunea fata de altii, devotiunea si servirea,
care sunt dorinte ale Inimii, nu programe-virus inoculate de societate, asa cum
ni se sugereaza. Ele vor putea insa sa ne aduca Acasa numai insotite de
Constiinta, atunci cand ele nu vor fi vazute de noi ca pe o corvoada sau ceva
ce ne limiteaza, ci impacate cu ceea ce suntem, prin intreaga noastra fiinta va
vibra Bucuria de a fi ofranda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu