Femeie luminoasa ca sesurile-n toamna,
da-mi gâtul tau, cuib moale cu paseri de azur,
da-mi mânele, mai pure ca pietrele din râuri -
femeie cu gândirea ca un polen netrebnic
si carnea ca oricare gândire mai zamoasa.
Femeie, pamânt negru, te vreau si te iubesc,
as vrea sa-l ar, sa-l seman, sa-l secer si sa-l macin,
pamânt proaspat în care dormira toti ai mei,
pamânt tânar în care mi-i tânara chemarea,
pamântul unde-n urma vreau sa adorm si eu.
Si vreau - în ciuda celui ce seamana-n desert
nisip si foc, cu umbra la brâu si soare-n ceafa -
grauntelui lumina sa-i daruiesc si apa;
as vrea sa-l ar, sa-l seaman, sa-l secer si sa-l macin
si-as vrea s-adorm cu grâul cel bun la capatâi,
pamânt, matrice data din ziua cea dintâi,
în care ma asteapta, ca-ntr-o oglinda, chipul.
Workshop de conştientizare şi vindecare relaţională
„Eşti cu adevărat liber când dărâmi
zidurile care te separă de ceilalţi oameni.”
Ce este iubirea?
Iubirea nu înseamnă în primul rând „să dai”ci să ştii „să primeşti”. Să-l primeşti pe celălalt în inima ta, cu tot ce este el, necondiţionat, fără rezistenţe sau bariere.
Aşadar, tot ce ai de facut este nu să cauţi iubirea, iubirea mult-visată, iubirea aceea care nu mai vine, ci să cauţi şi să înlături barierele pe care tu singur ţi le-ai construit împotriva ei. Să înlături rezistenţele, să îmblânzeşti fricile - frica de respingere, de abandon, de trădare... să îţi îmblânzeşti teama de contact şi intimitate.
Să spargi toate zidurile şi să răzbaţi cu pasiune pe tărâmul inimii şi al conştiinţei, locul de unde începe creaţia.
Să fii mai mult în inimă decât în minte, mai mult în corp decât în afara lui.
Să înveţi să iubeşti ca un împărat, nu ca un cerşetor, dăruind iubire fără aşteptări şi fără a-l înlănţui pe celălalt prin nesiguranţa ta. Şi să reuşeşti asta pentru că în fiecare secundă, fiecare celulă a corpului tău se împărtăşeşte din prea-plinul iubirii.
Să te simţi minunea lui Dumnezeu făcând parte din Marea Minune a lui Dumnezeu.
Te invit să te cunoşti şi să te experimentezi pe tine fiind toate acestea. Te invit să explorezi deschiderea faţă de corpul tău şi faţă de inima ta.
Fără judecăţi sau aprecieri personale, să-ţi recunoşti emoţiile, să le accepţi şi să le învălui cu iubire, într-un mediu sigur, în care vei fi ascultat cu inima. Să-ţi dai voie să ierţi şi să te ierţi. Să contribui, prin compasiunea ta şi prin simpla ta prezenţă, la vindecarea celorlalţi. Să manifeşti bucuria şi pofta de viaţă nestăvilită.
Vom explora împreună aceste posibilităţi prin exerciţii de relaxare ghidată, contact corporal, art-terapie, meditaţie în mişcare, sharing verbal cu ajutorul cărora vei intra în contact cu propriul corp şi cu sinele tău cel mai profund.
Vei experimenta, printre altele:
- Reconectarea cu emoţiile prin corp - exerciţii de contact corporal şi intrare în relaţie
- Creşterea încrederii în sine şi în ceilalţi
- Recunoaşterea calităţilor personale
- Înţelegerea poziţionării în relaţie: balansul Control - Abandon
- Practica Iertării de sine şi Iertării celorlalţi
- Recuperarea părţilor uitate
- Accesarea stării de Deschidere a Inimii – stare-resursă şi vindecătoare
- Interconectarea la nivel de Inimă
- Atingerea Vindecătoare
FACILITATORI:
Lucia Neagoe si Iuliu Costin
Iuliu Costin - un om între oameni, formare în qigong (şcoala Qilingong), Maestru/Profesor in Reiki Shiki Ryoho, Maestru/Profesor în Karuna Reiki, practicant Imara Reiki, în curs de formare în Inteligenţa Inimii şi Tantra cu Spersa Kreis, terapeut Osho. Am mai urmat cursuri de terapie a corpului energetic cu Alexiada, Ho’oponopono cu Terenia Mocna şi mai multe workshopuri cu facilitatori Osho in primalterapy şi masculinitate.
Formare profesională: inginer constructor - cu această ocazie am putut interacţiona cu oameni în variate circumstanţe, i-am observat şi am învăţat de la ei.
Cred cu tărie că un lucru foarte important este să îţi asumi responsabilitatea propriei vieţi, a propriei experienţe pentru a fi liber, plin de iubire si fericire.
Workshopul va avea loc în data de 2 octombrie 2010, orele 9 – 18.
Locaţia: Grădiniţa Waldorf, str. Anatole France, nr. 14 (zona Piaţa Cipariu), Cluj-Napoca
Investiţia ta: 180 lei. Dacă mai vii cu un prieten, acesta plăteşte doar 120 lei. Pentru cei care doresc factură, la acest preţ se adaugă TVA 24%.
Număr de locuri: 15
Dacă doreşti să participi, te rog să îţi rezervi locul la:
Workshop de conştientizare şi vindecare relaţională
„Eşti cu adevărat liber când dărâmi
zidurile care te separă de ceilalţi oameni.”
Ce este iubirea?
Iubirea nu înseamnă în primul rând „să dai”ci să ştii „să primeşti”. Să-l primeşti pe celălalt în inima ta, cu tot ce este el, necondiţionat, fără rezistenţe sau bariere.
Aşadar, tot ce ai de facut este nu să cauţi iubirea, iubirea mult-visată, iubirea aceea care nu mai vine, ci să cauţi şi să înlături barierele pe care tu singur ţi le-ai construit împotriva ei. Să înlături rezistenţele, să îmblânzeşti fricile - frica de respingere, de abandon, de trădare... să îţi îmblânzeşti teama de contact şi intimitate.
Să spargi toate zidurile şi să răzbaţi cu pasiune pe tărâmul inimii şi al conştiinţei, locul de unde începe creaţia.
Să fii mai mult în inimă decât în minte, mai mult în corp decât în afara lui.
Să înveţi să iubeşti ca un împărat, nu ca un cerşetor, dăruind iubire fără aşteptări şi fără a-l înlănţui pe celălalt prin nesiguranţa ta. Şi să reuşeşti asta pentru că în fiecare secundă, fiecare celulă a corpului tău se împărtăşeşte din prea-plinul iubirii.
Să te simţi minunea lui Dumnezeu făcând parte din Marea Minune a lui Dumnezeu.
Te invit să te cunoşti şi să te experimentezi pe tine fiind toate acestea. Te invit să explorezi deschiderea faţă de corpul tău şi faţă de inima ta.
Fără judecăţi sau aprecieri personale, să-ţi recunoşti emoţiile, să le accepţi şi să le învălui cu iubire, într-un mediu sigur, în care vei fi ascultat cu inima. Să-ţi dai voie să ierţi şisă te ierţi. Să contribui, prin compasiunea ta şi prin simpla ta prezenţă, la vindecarea celorlalţi. Să manifeşti bucuria şi pofta de viaţă nestăvilită.
Vom explora împreună aceste posibilităţi prin exerciţii de relaxare ghidată, contact corporal, art-terapie, meditaţie în mişcare, sharing verbal, cu ajutorul cărora vei intra în contact cu propriul corp şi cu sinele tău cel mai profund.
Vei experimenta, printre altele:
- Reconectarea cu emoţiile prin corp - exerciţii de contact corporal şi intrare în relaţie
- Creşterea încrederii în sine şi în ceilalţi
- Recunoaşterea calităţilor personale
- Înţelegerea poziţionării în relaţie: balansul Control - Abandon
- Practica Iertării de sine şi Iertării celorlalţi
- Accesarea stării de Deschidere a Inimii – stare-resursă şi vindecatoare
- Interconectarea la nivel de Inimă
- Atingerea Vindecătoare
Workshopul va avea loc în data de 25.09.2010 orele 9-18
Locaţia: Constanţa, Hotel ZODIAC, Bd. Alexandru Lăpuşneanu 184 B, Parc Tăbăcărie
Investiţia ta: 160 lei. Dacă mai vii cu un prieten, acesta plăteşte doar 120 lei. Pentru cei care doresc factură, la acest preţ se adaugă TVA 24%.
Număr de locuri: 15
Dacă doreşti să participi, te rog să-ţi rezervi locul la: Katy Szoke telefon: 0746220179, E-mail: catiszoke@yahoo.com
INIMA – ÎNTRE „A DA” ŞI „A PRIMI”
Workshop de conştientizare şi vindecare relaţională
„Eşti cu adevărat liber când dărâmizidurile care te separă de ceilalţi oameni.”
Ce este iubirea? Iubirea nu înseamnă în primul rând „să dai”ci să ştii „să primeşti”. Să-l primeşti pe celălalt în inima ta, cu tot ce este el, necondiţionat, fără rezistenţe sau bariere. Aşadar, tot ce ai de facut este nu să cauţi iubirea, iubirea mult-visată, iubirea aceea care nu mai vine, ci să cauţi şi să înlături barierele pe care tu singur ţi le-ai construit împotriva ei. Să înlături rezistenţele, să îmblânzeşti fricile - frica de respingere, de abandon, de trădare... să îţi îmblânzeşti teama de contact şi intimitate.Să spargi toate zidurile şi să răzbaţi cu pasiune pe tărâmul inimii şi al conştiinţei, locul de unde începe creaţia. Să fii mai mult în inimă decât în minte, mai mult în corp decât în afara lui. Să înveţi să iubeşti ca un împărat, nu ca un cerşetor, dăruind iubire fără aşteptări şi fără a-l înlănţui pe celălalt prin nesiguranţa ta. Şi să reuşeşti asta pentru că în fiecare secundă, fiecare celulă a corpului tău se împărtăşeşte din prea-plinul iubirii. Să te simţi minunea lui Dumnezeu făcând parte din Marea Minune a lui Dumnezeu.
Te invit să te cunoşti şi să te experimentezi pe tine fiind toate acestea. Te invit să explorezi deschiderea faţă de corpul tău şi faţă de inima ta.
Fără judecăţi sau aprecieri personale, să-ţi recunoşti emoţiile, să le accepţi şi să le învălui cu iubire, într-un mediu sigur, în care vei fi ascultat cu inima. Să-ţi dai voie să ierţi şi să te ierţi. Să contribui, prin compasiunea ta şi prin simpla ta prezenţă, la vindecarea celorlalţi. Să manifeşti bucuria şi pofta de viaţă nestăvilită.
Vom explora împreună aceste posibilităţi prin exerciţii de relaxare ghidată, contact corporal, art-terapie, meditaţie în mişcare, sharing verbal, cu ajutorul cărora vei intra în contact cu propriul corp şi cu sinele tău cel mai profund.
Vei experimenta, printre altele:
- Reconectarea cu emoţiile prin corp - exerciţii de contact corporal şi intrare în relaţie
- Creşterea încrederii în sine şi în ceilalţi
- Recunoaşterea calităţilor personale
- Înţelegerea poziţionării în relaţie: balansul Control - Abandon
- Practica Iertării de sine şi Iertării celorlalţi
- Accesarea stării de Deschidere a Inimii – stare-resursă şi vindecatoare
- Interconectarea la nivel de Inimă
- Atingerea Vindecătoare
Workshopul va avea loc în data de 18.09.2010 orele 9-18
Locaţia: Casa Satya, bd. Banu Manta, nr. 25
Investiţia ta: 160 lei. Dacă mai vii cu un prieten, acesta plăteşte doar 100 lei. Pentru cei care doresc factură, la acest preţ se adaugă TVA 24%.
Număr de locuri: 15
Dacă doreşti să participi, te rog să-ţi rezervi locul la: Lucia Neagoe, Telefon: 0745065651, E-mail: lucianeagoe@yahoo.com
Umbra cea mai intunecata este data intotdeauna de lumina cea mai puternica.
Asa s-ar putea sintetiza o posibila intelegere mai profunda a fenomenului cancerului, a sensului si rolului sau in lume si in viata fiecarui individ care are sau a avut parte de o astfel de provocare. De mare ajutor in a intelege aceste lucruri mi-a fost cartea lui Ruediger Dahlke, „Boala ca şansă”. Ruediger Dahlke este una dintre personalitatile cele mai importante in domeniul medicinei psihosomatice si al miscarilor legate de sanatate.
Pentru a vedea exact ce se intampla in organismul unui bolnav de cancer, tabloul este urmatorul: celulele care ani de zile au fost traumatizate (de stimuli mecanici, chimici sau fizici) si au suportat fara sa reactioneze, la un moment dat au o supra-reactie, se revolta si isi „ies din matca”, inmultindu-se in mod haotic, acaparand tot, agresand tot si consumand toate resursele celulelor din jur. Celula care ani de zile nu a comentat si a suportat totul cu stoicism, porneste o calatorie pe cont propriu, satisfacandu-si nevoia de crestere si autorealizare care a fost atat de neglijata in toti acesti ani, dar intr-un mod distructiv pentru celelalte componente ale sistemului si pentru ea insasi, in final.
Imaginati-va ca ceea ce am descris mai sus este trait de un individ, nu de o celula. De individul care are cancer si ale carui celule se comporta exact ca el. Ceee ce este in mare este si in mic, ceea ce este sus, este si jos, spune una din legile Kebalyonului. Daca in partea I a acestui articol am vorbit despre cancerul planetei Pamant si despre oameni-tumori, acum este momentul sa vedem ce se intampla in interiorul micro-cosmosului reprezentat de corpul uman si ce se intampla in general cu omul ca Univers de sine statator.
Cele doua faze ale vindecarii
Individul, chiar cu pana la opt ani inainte de a fi diagnosticat cu cancer, traieste, conform spuselor lui R. Dahlke, intr-o stare de supunere totala fata de o situatie data sau fata de norme, traditii, obisnuinte. Este ceea ce Wolf Buntig, psihiatru oncolog, numeste „normopatie”: respectarea neconditionată si inflexibila a normelor. Cercetarile din domeniul psihooncologiei arata – si experienta mea de peste 1 an si jumatate de lucru cu bolnavii de cancer poate sa confirme – ca, de regula, inainte cu cativa ani de declansarea cancerului, individul manifesta o stare de acceptare a unei situatii neplacute fara lupta, fara sa reactioneze, fara sa se revolte. Din dorinta de „a nu deranja” sau „supara” pe nimeni, de a nu incalca regulile sau normele de morala, pentru a evita un conflict, persoana accepta un rol de compromis in care nu se simte bine, se „sacrifica” pentru ceilalti, pentru copii, pentru parinti, pentru binele general, fara a fi un sacrificiu care innobileaza, ci unul acceptat impotriva vointei sale, ca o povara. El este placut de cei din jur pentru ca pare pasnic, echilibrat, dar de fapt el isi interzice singur dreptul la provocari, in consecinta, la propria evolutie. „Ceea ce poate să apară în ochii celor din jur drept o atitudine rezervată care e plăcută şi distinsă – spune R. Dahlke - poate să fie astfel în realitate o reprimare a impulsurilor vieţii şi în final o viaţă netrăită”.
Astfel, lectia principala de invatat a pacientului cu cancer, spune autorul, este aceea de a renunta la compromisuri false, la „calea de mijloc” si la mediocritatea calma. El trebuie sa gaseasca o cale prin care sa creasca, sa se dezvolte...sa invete sa spuna „nu”, sa-si simta si sa-si traiasca vointa egoista, sa se revolte impotriva regulilor rigide, sa-si acorde atentie lui inaintea celorlalti, cu alte cuvinte, sa-si descopere Eul. Dahlke spune ca atata timp cat nu va face asta, o vor face celulele canceroase in corpul lui.
Perceptia mea este ca este exact invers: ce e in mare e si in mic, ceea ce manifesta omul in exterior este si in interior. Din observatiile mele, care nu sunt foarte ample (necesita deci, o cercetare mai amanuntita), faza in care individul se revolta, atrage atentia, se lupta cu toata lumea, isi impune vointa egoista este faza care corespunde aparitiei si intensificarii simptomelor, ceea ce-l conduce la a merge la medic, unde i se da diagnosticul. Aceasta este totodata si prima faza de vindecare. Pentru ca, asa cum stim, in momentul in care se declanseaza simptomele, atunci incepe, de fapt, vindecarea.
Aceasta este doar prima faza; daca bolnavul se opreste aici, sansele lui sunt sa piara, distrugand in acelasi timp si totul in jur, exact cum tumora, extinzandu-se la nesfarsit, va pieri odata cu organismul pe care il agreseaza si secatuieste.
Faza a doua de vindecare este cea in care, potrivit lui Dahlke, individul constientizeaza ca drumul Eului duce la catastrofa (la fel ca si cel al reprimarii lui). Eul inseamna separare, separare de toti si de toate, si in final, moarte. Singura lui sansa este sa constientizeze ca TOTI SUNTEM UNA, ca ceea ce face celorlalti de fapt isi face lui insusi. Sa spulbere regulile mici, pentru a se adapta ORDINII mai mari (Legile Universului sau Vointa Divina). „Ambitiile indreptatite de autorealizare si de nemurire, spune autorul, pot culmina numai in cunoasterea spirituala ca singurul tel este SINELE, unitatea cu tot şi cu toate. Aceasta insa nu exclude nimic si pe nimeni si nu se poate dobandi pentru sine intr-un mod egoist.”
Si, tot el spune: „Este vorba de a gasi unitatea, nemurirea sufletului in sine insusi si de a recunoaste ca intregul este deja in individ, asa cum si individul este in intreg. Acesta este insa punctul final sau, de fapt, punctul central pe care numai IUBIREA ni-l deschide, ni-l face accesibil. Si acest lucru este deja simbolizat in evenimentul cancerului. Ca si IUBIREA, cancerul depaseste toate limitele, trece peste toate distantele, strapunge toate barierele, invinge toate piedicile; ca si IUBIREA, el nu se opreste in fata a nimic, se intinde peste tot si toate, patrunde in toate sferele vietii, stapaneste intreaga viata; ca si IUBIREA, cancerul aspira la nemurire, si ca si ea nu se teme atunci nici macar de moarte. Astfel, cancerul este realmente o IUBIRE scufundata în UMBRA.”
Concluzii
Problema pe care am analizat-o nu este numai a bolnavilor de cancer, ci a tuturor oamenilor. A oamenilor care confunda dragostea cu acel sentiment caldut de siguranta, a caror fericire este de fapt fatarnicie. Daca nu ai urmat etapele si succesiunea lor, nu ai cum sa ajungi la telul ultim. Nu poti sa ajungi sa-ti cunosti Sinele, daca nu ti-ai cunoscut mai intai Eul...nu poti sa atingi unitatea, daca n-ai experimentat separarea...nu poti sa spui DA vietii, daca nu ai stiut sa spui „nu” cand trebuia...nu vei ajunge la Lumina daca nu ai integrat Umbra.
„Astfel, fiindcă esti caldicel, nici fierbinte, nici rece, am sa te vars din gura mea” spunea Isus (Apocalipsa, 3, 16). Daca alegi sa fii „caldicel”, aceasta este calea mortii, nu a vietii.
Nu-ti poti permite sa fii „caldicel”...darama ziduri, ignora stavile, apropie-te mult si mult prea mult de altii...iubeste totul, risca totul... arunca-te in arena vietii pentru a o trai la maxim sau a muri...traieste-ti fiecare zi ca si cum ar fi ultima!
Cancerul este un fenomen care s-a raspandit in ultimii ani intr-un mod ingrijorator. Conform statisticilor, el reprezinta a doua cauza de deces a romanilor dupa bolile cardiovasculare.
La femei, forma de cancer cea mai raspandita este cancerul de san. Conform unui document al Parlamenului European, cancerul la san este principala cauza a decesului in randul femeilor cu varsta intre 35 si 59 de ani. Statisticile arata ca dintre opt femei care ar putea ajunge la 85 de ani, una face boala la un anumit moment din viata.
Ce ne indica acest lucru? Problemele din zona sanilor sunt legate de o functionare deficienta a Chakrei Inimii (Anahata), responsabila cu sentimentele, iubirea, bucuria. Dezechilibrul la nivelul acestui centru energetic al corpului uman (situat in centrul pieptului) produce, de asemenea, problemele de sanatate ale inimii si plamanilor. Cum era de asteptat, daca la femei forma de cancer cea mai raspandita si principala cauza de mortalitate in mediul urban este cancerul de san, la bărbaţi, pe primul loc al cauzelor mortalităţii prin cancer atât pentru mediul urban, cât şi pentru cel rural este neoplasmul bronhopulmonar. Mai mult, bolile cardiovasculare reprezinta principala cauza de deces in Romania, iar mortalitatea prin boli cardiovasculare la 1.000 de locuitori situeaza Romania pe primul loc in Europa (conform OMS, in Romania, rata mortalitatii din cauza afectiunilor cardiovasculare este de 61% din numarul total de decese, fata de 37% in UE).
La nivel mondial, se estimeaza ca 17 milioane de oameni mor anual din cauza bolilor cardiovasculare. Daca e sa privim Pamantul din afara, cuprinzand spatiul si timpul, tabloul planetar arata cam asa: la fiecare doua secunde survine un deces ca rezultat al bolilor cardiovasculare, un atac de cord la fiecare cinci secunde si un atac cerebral la fiecare sase secunde; la fiecare trei minute, o femeie este diagnosticată cu cancer de sân, la fiecare 15 minute, o femeie moare din cauza acestei boli.
Planeta este plina de oameni cu inima ranita...Planeta sufera, ea insasi are inima ranita...ceea ce este in mare este si in mic, ceea ce este sus, este si jos, spune una din Legile Kebalionului. Pamantul este plin de oameni, barbati si femei a caror inima este inchisa si sufera din cauza prea multor abuzuri, respingeri, separari, indiferente. Barbati si femei care, fiind respinsi si abuzati, resping si abuzeaza la randul lor. Femei si barbati pentru care Deschiderea Inimii reprezinta singura solutie de vindecare autentica si definitiva.
Planeta Pamant are cancer
Ruediger Dahlke, in cartea „Boala ca sansa” arata ca Planeta Pamant se prezinta ca un organism invadat de cancer. La fel cum celulele canceroase se multiplica haotic, nerespectand nici un fel de granita, consumand fara scrupule toate resursele energetice ale celorlate celule din organism, la fel si oamenii, urmarind o rata cat mai mare de dezvoltare economica, consuma resursele Terrei intr-un mod iresponsabil. Si oamenii si celulele canceroase vor sa cucereasca lumea, sa supuna totul. Celulele canceroase isi trimit „misionarii” agresivi in cat mai multe zone din corp. Medicina le numeste „filiae” (lat. fiice) sau metastaze. Oamenii creeaza firme care au pretentia sa acapareze totul, procedand invaziv si fara scrupule, extinzandu-se in intreaga tara sau chiar in intreaga lume, fondand filiale, sucursale, agentii, reprezentante. Firme care vor sa fie prezente peste tot si sa controleze singure totul, scopul lor fiind acela de a-si elimina concurenta pentru a avea un profit cat mai mare.
Alte fenomene precum colonialismul sau dezvoltarea marilor metropole, a marilor industrii care „mananca” din peisajul inconjurator, exploatand si secatuindu-i resursele, amintesc de cresterea invaziva a cancerului. Din fericire, planeta noastra se apara de rasa umana agresiva, mai producand cate o calamitate naturala...
Eroarea de gandire decisiva a omenirii este aceeasi cu a celulelor canceroase. Nici unii nici altii nu-si dau seama ca secatuind totul in jur intr-un mod iresponsabil, castigul este pe moment, pentru ca in final, organismul va muri si, odata cu el, isi vor gasi si ei moartea.
Singura sansa a oamenilor este aceea de a intelege ca TOTI SUNTEM UNA...ca ceea ce facem altora de fapt ne facem noua...ca singura sansa de salvare este sa ne re-conectam cu natura, traind in armonie cu mediul inconjurator...sa ne luam energia din Sursa, permitand Iubirii divine sa ne hraneasca, pentru a nu mai fi nevoie sa-i secatuim pe altii sau lucrurile din jurul nostru...sa ne re-conectam prin IUBIRE la toate lucrurile si fiintele cu care impartasim existenta in acest spatiu, prin iubire adevarata, lipsita de dependente, sa ne BUCURAM impreuna de viata...sa ne re-conectam prin Inima la Inima Planetei Pamant – Recunostinta vesnica!
Ca un mic exercitiu, iti sugerez ca timp de 5 minute, zilnic, stand relaxat cu ochii inchisi, sa iti imaginezi ca Pamantul are o inima si ca te conectezi cu ea prin inima ta...sa transmiti iubire si recunostinta de la inima ta catre inima planetei Pamant. Senzatia pe care o simti este fantastica, te incarci instantaneu cu energie si simti o iubire mai mare decat daca te-ai gandi la cele mai dragi fiinte din viata ta.
Iubirea nu e oarbă – dimpotrivă, ea vede prin ochii spiritului binele şi posibilităţile pe care alţii nu le percep.
De aceea îl vedem pe iubitul nostru ca pe un zeu sau pe iubita noastră ca pe o zeiţă. Pentru că ei chiar SUNT aşa. Însă nu putem vedea lucrul acesta decât cu inima. Ochiul nu-l poate percepe, mintea nici atât. Ceea ce este esenţial este ascuns privirii, spunea Antoine de Saint-Exupery, el nu poate fi perceput decât cu inima.
Pentru Războinicul luminii nu există dragoste imposibilă. El nu se lasă intimidat de tăcere, de indiferenţă sau de respingere. Ştie că – în spatele măştii de gheaţă pe care o folosesc oamenii – există o inimă de foc.
De aceea, războinicul riscă mai mult decât ceilalţi. Caută neîncetat dragostea cuiva – chiar dacă asta ...ar însemna să audă de multe ori cuvântul „nu”, să se întoarcă acasă învins, să se simtă respins în trup şi în suflet.
Un războinic nu se lasă pradă fricii când caută ceea ce îi e necesar. Fără dragoste, el nu e nimica. (Paulo Coelho, Manualul Războinicului luminii)
Cand esti indragostit il vezi pe celalalt ca fiind minunea lui Dumnezeu.
Este starea in care se deschide Cerul, starea in care il VEZI cu adevarat pe celalalt, il vezi si il simti asa cum este: perfect, curat, luminos, exact asa cum a fost intentionat sa fie. Este starea de gratie divina, singurul loc unde te poate duce iubirea pura, neconditionata.
Este starea binecuvantata din care n-as vrea sa mai ies niciodata.
Cand aud de la altii lucruri de genul: “Acum ti se pare perfect pentru ca esti indragostita, dar lasa ca o sa revii tu cu picioarele pe pamant si o sa vezi realitatea.”…mi se par niste afirmatii atat de iluzorii! Ce este iluzie si ce este realitate?
Ce este iluzia?
Mi-aduc aminte cum am primit eu cel mai elocvent raspuns la aceasta intrebare, acum cativa ani, la un workshop de samanism. L-am intrebat pe trainerul-saman cum stiu ca ceea ce am vazut si am simtit eu in calatoria samanica nu a fost o iluzie. Si el mi-a raspuns ca exista un singur criteriu dupa care iti dai seama: daca in urma a ceea ce ai vazut, simti impacare, bucurie, pace, atunci este adevarat; daca, din contra, simti teama, tristete, furie, atunci a fost o iluzie.
Initial am privit cu neincredere raspunsul lui dar, de atunci, viata mi-a trimis, sub diverse forme, RASPUNSUL: singura realitate in Univers este IUBIREA, toate celelalte – frica, tristetea, furia, depresia – sunt iluzii.
Cand vezi divinitatea din iubitul sau iubita ta esti conectat la adevar, mai presus de orice. Este starea in care vezi si divinitatea din tine, si din toti ceilalti si din tot Universul!
Jur ca nu voi lasa ca ceva sa ma faca sa pierd starea asta! Jur ca voi face totul ca sa nu cad in iluzie, chiar daca asta ar insemna sa-mi schimb intreaga mea viata! Jur ca nimic nu va schimba iubirea mea pentru tine!
Frumuseţea este eliminarea surplusului, spunea Michelangelo.
Eşti frumoasă când tot ce nu este al tău este dat la o parte, rămânând, ca o mica perlă strălucitoare într-o scoică, esenţa ta: iubire.
Eşti frumoasă când îţi dizolvi frica, tristeţea, furia, din tine izvorând bucuria şi încrederea.
Eşti frumoasă când spargi toate zidurile şi răzbaţi cu pasiune pe tărâmul creaţiei.
Eşti frumoasă când cobori din tabloul cu Crăiasa Zăpezii pentru a trăi povestea Femeii Uluitoare, Inteligente şi Fierbinţi.
Eşti frumoasă atunci când renunţi la control şi-i permiţi inimii tale complet dăruite să se deschidă ca un ocean, pasională şi profundă.
Eşti frumoasă atunci când nu mai simţi nevoia să fii iubită, pentru că în fiecare secundă, fiecare celulă a corpului tău se împărtăşeşte din prea-plinul iubirii. Atunci când singura ta raţiune de a iubi este aceea de a oferi fără a dori sa primesti nimic în schimb. Eşti frumoasă atunci când nu iubeşti ca o cerşetoare, ci iubeşti ca o împărăteasă.
Eşti frumoasă…
Sufletul meu are să îţi spună ceva...s-ar putea ca, din cele ce urmează, să rezonezi cu anumite lucruri...iar pe celelalte, te rog, lasă-le să treacă pur şi simplu pe lângă tine...
Nu am crezut în tine, te-am trădat de zeci de ori şi poate te voi mai trăda, dar îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare!
Am ştiut că mă iubeşti, chiar dacă nu te-am simţit lângă mine...
Ştiu că mă ajuţi chiar dacă nu răspunzi chemării mele...
Am spus altora cuvintele pe care aş vrut să ţi le spun ţie… m-am jucat cu ei jocurile pe care le-aş fi jucat cu tine...le-am dăruit tuturor ceea ce aş fi vrut să-ţi dăruiesc numai ţie...le-am dat inima mea aşa cum aş fi vrut să ţi-o dau numai ţie...
...mi-am schimbat viaţa dorind să fiu ca tine...m-am purificat ca să mă accepţi în preajma ta...
...am scris cuvinte pe care aş fi vrut ca numai tu să le citeşti şi le-am dăruit lumii întregi...am strigat altora cuvintele pe care aş fi vrut să ţi le şoptesc numai ţie...
În fiecare zi am exersat prezenţa ca să te pot simţi...am făcut linişte în mine ca să te pot auzi...am stat cu ochii închişi ca să te pot vedea...
Te-am căutat şi m-am găsit pe mine.
M-am uitat în oglindă şi mi-am văzut aripile. Şi am zâmbit.
Acum ştiu că pot, cu toată încrederea în tine şi în mine, să spun lumii întregi: TE IUBESC!
Cum e să fii Prinţesa Dorinţă care la lumina zilei se transformă într-o căprioară albă? Sau poate o căprioară albă care în timpul nopţii se transformă în Prinţesa Dorinţă?
Oare există un Prinţ Războinic care, după ce te răneşte de mai multe ori, renunţă la vânătoare şi ţi se dedică, plin de dragoste?
Eh, basme!
Da, este o poveste prea puţin cunoscută, “Căprioara albă”, scrisă de Marie-Catherine Le Jumel de Barneville, apărută în cartea “Basme alese”, Editura Mediamorphosis, Bucureşti, 2009, şi care, am motive să cred că este inspirată din mitologia anglo-saxonă.
“Oare va trebui să fiu mereu Căprioară în timpul zilei şi să îl văd cum îşi îndreaptă arcul spre mine, fără să fiu în stare să-i vorbesc?”…Prinţesa Dorinţă ştia că el este ursitul ei, dar el nu ştia…Oare cât vor mai juca jocul acesta?
Vi s-a întâmplat vreodată să realizaţi că povestea vieţii voastre seamănă cu…o poveste?
Cu unul din basmele copilăriei? Câţi dintre voi sunteţi Cenuşăreasa şi prinţul său, Frumoasa şi Bestia, Frumoasa Adormită şi al său ursit?
Care credeţi că este motivul pentru care aceste poveşti supravieţuiesc şi continuă să se răspândească din vremuri imemoriale?
Ştiaţi că pe vremuri, basmele nu erau destinate copiilor ci…adulţilor? Ele erau rostite de înţelepţii comunităţii în grupuri de dezvoltare personală în jurul focului, seara, în taină, sau la şezători…
Basmele, legendele, miturile reproduc ceea ce Carl Gustav Jung numea arhetipuri, sau modele aflate în inconştientul colectiv al omenirii sau al unei comunităţi anume şi care îi influenţează pe membrii acesteia, dictându-le comportamentul într-o anume situaţie. Există arhetipuri care îi influenţează la nivel inconştient pe toţi oamenii (cum ar fi cel cuprins în mitul sacrificiului cosmogonic şi care se leagă de instinctul sexual) şi arhetipuri care influenţează doar anumite categorii de persoane. Adică există grupuri de persoane care sunt Frumoasa şi Bestia, altele care sunt Prinţesa Dorinţă şi Prinţul Războinic, etc.
Semnificaţiile acestor scenarii de viaţă sunt profunde dacă intrii în interiorul lor (adică, mai precis, al tău) şi le analizezi.
E important de ştiut faptul că ele reprezintă de fapt nişte programe, nişte scenarii cu care am fost programaţi, şi că noi suntem mult mai mult decât atât. Nu ştiu sigur dacă putem să reprogramăm genul acesta de scenariu, dar cu siguranţă putem face câteva lucruri:
1. Folosiţi-vă intuiţia pentru a identifica cărui scenariu se potriveşte viaţa sau părţi din viaţa voastră (pot fi mai multe scenarii, în funcţie de rolurile pe care le jucaţi în societate sau le-aţi jucat în perioade diferite);
2. Citiţi cu atenţie povestea, legenda, mitul respectiv (o variantă cât mai aproape de cea originală) - fiecare cuvânt este revelator;
3. Cu siguranţă veţi identifica pasaje pe care veţi recunoaşte că le-aţi traversat deja şi pasaje care reprezintă chiar piesa de puzzle care vă lipsea;
4. Dacă nu reuşiţi să vă identificaţi cu nici un scenariu, probabil că încă nu aţi săpat suficient de adânc – poate este o poveste prea puţin cunoscută, de care nici n-aţi auzit. Într-o stare de relaxare profundă, povestiţi-vă viaţa ca şi cum ar fi un basm, puneţi nume de poveste personajelor, transfiguraţi evenimentele care v-au marcat în întâmplări fantastice. Înregistraţi-vă sau scrieţi-le pe hârtie. Este imposibil ca după un timp să nu vă întâlniţi, ca din întâmplare, cu basmul, mitul sau legenda care vă reprezintă. Succes!
Vă mulţumesc mult pentru tot ceea ce faceţi pentru mine! Sunteţi mentorul meu, omul de care am nevoie să urc acolo unde vreau eu să ajung. Omul care nu mă critică, ci doar mă motivează… nu mă ceartă, îmi explică…nu mă judecă, mă cunoaşte…nu mă expune celorlalţi ci ştie să mă asculte…nu îmi predă, ci mă învaţă…nu mă jigneşte, ci mă emoţionează...omul care ştie să scoată "bunul" din mine…mulţumesc că existaţi! (Mihai Petre)
V-am găsit, găsindu-mă. (Nicoleta Rădulescu)
Îmi sunt foarte utile aceste seminarii, deoarece descopăr multe lucruri plăcute, relaxare, învăţ să accesez potenţialul din mine, bucurându-mă de un mentor deosebit de plăcut. (Alexandrina Rodica Zarzără)
Pentru mine, acest curs reprezintă o oază de linişte şi relaxare. Îmi arată că oamenii pot fi buni şi sunt în stare să dăruiască şi altora o fărâmă din sufletul lor bun. Îmi arată că nu sunt singură şi că energiile cumulate pot face minuni. (Mihaela Nicolaos)
Las totul la o parte şi vin la curs!
Mă întâlnesc cu plăcere cu grupul, facem lucruri deosebite împreună, suntem trimise/primite pe aripi de "înger" într-o lume a simţirii şi a trăirilor şi a gândurilor frumoase şi constructive. Învăţăm fără să ne dăm seama, pentru că învăţămintele ies din noi, vin din necunoscut spre cunoscut, ies la iveală şi cresc mai frumos în grup, orientate, îndrumate cu dragoste şi pricepere. (Graţia Toma)
„Călătoria Vindecării” are la bază ideea că bolnavul de cancer este o fiinţă minunată, provocată într-un mod foarte puternic spre creştere, autorealizare, înălţare spirituală. În funcţie de cât de responsabil se angajează bolnavul în acest demers vor fi şi rezultatele pe care le va obţine. Provocarea este foarte intensă, sabia are două tăişuri: poţi ajunge maestru spiritual, dacă conştientizezi că ai o misiune în acest sens şi ţi-o asumi cu responsabilitate (cazul lui Jasmuheen, cea care se hraneşte cu prana sau a Viannei Stibal, creatoarea sistemului Theta Healing) sau poţi muri în cele mai mari chinuri şi dureri. Între aceste două extreme se află marea masă de oameni care, fie reuşesc să se vindece, ducând o viaţă fericită şi împlinită, fie „o duc pe picioare”, învăţând încet-încet câte o lecţie, prin suferinţă sau în mod conştient. În orice caz, boala are un uriaş potenţial transformator, nimeni nu rămâne la fel după o astfel de experienţă.
„Călătoria Vindecării” susţine ideea unei lumi în care oamenii îşi asumă cu responsabilitate procesul transformării lor; sunt informaţi, sprijiniţi de ceilalţi să facă acest lucru. Prin acest proces se creează conexiuni între suflete şi canale prin care Iubirea universală să se reverse pe Pământ.
MISIUNE ŞI PRINCIPII:
„Călătoria Vindecării” şi-a asumat misiunea de a însoţi aceste fiinţe minunate în drumul lor de transformare. Misiunea de a informa, de a ajuta să conştientizeze, de a încuraja şi alina, de a construi un cadru în care fiecare suflet aflat în proces de vindecare să se poată simţi liber şi în siguranţă să se deschidă, să se cunoască, să se conecteze cu partea lui cea mai profundă...să înţeleagă şi să accepte provocările la care este supus, participând activ la propria transformare.
De a crea un spaţiu în care Inimile rănite să se exprime, să se recunoască şi să se conecteze cu alte Inimi prin compasiune.
„Călătoria Vindecării” îşi doreşte să fie un loc în care oamenii să se simtă Acasă, să se simtă acceptaţi şi iubiţi aşa cum sunt, să simtă pacea şi relaxarea atât de mult dorite. Un loc în care pot să plângă, să râdă, să se joace, să danseze, regăsind bucuria de a trăi.
„Călătoria Vindecării” este un proces, o curgere, un drum de parcurs...cu suişuri şi coborâşuri, cu soare şi furtună...în care învăţăm că toate fac parte din procesul vieţii şi au o înţelepciune a lor.
Este un drum pe care oamenii învaţă să şi-l asume responsabil. Ea nu este un spaţiu în care bolnavii vin să-şi plângă de milă, să găsească un loc călduţ unde să se refugieze şi care să îi ascundă de un proces prea dureros. Ea nu încurajează fuga, evitarea judecăţii şi luării deciziei proprii şi transferul responsabilităţii pe umerii facilitatorului, medicului, familiei sau grupului. Nimeni nu te poate salva şi nimeni altcineva în afară de tine nu poate sta la cârma propriului vehicul cu care alegi să faci această călătorie.
Dacă ţi-l vei asuma conştient, „Călătoria Vindecării” este un drum în care vei experimenta starea de Deschidere a Inimii şi puterea vindecătoare a Iubirii.
CE OFERĂ ACEST PROGRAM
·Informare, conştientizare a bolnavilor cu privire la sensul bolii, mesajele ei şi atitudinea şi comportamentul optim în această situaţie
·Ajutor pentru identificarea resurselor (psihice şi fizice) necesare pentru vindecare
·Motivaţie, suport psihologic, încurajare pentru a continua lupta cu boala
·Facilitarea procesului de auto-cunoaştere şi de contact cu partea lor cea mai profundă
·Instrumente eficiente pentru managementul stresului şi al durerii
·Posibilitatea de împărtăşire şi de conectare cu oameni aflaţi în aceeaşi situaţie, de apartenenţă la o comunitate în care pot contribui cu propriile resurse, cu propria experienta, compasiune si iubire, găsindu-şi astfel un scop mai înalt.
[…] printre simptomele prezentate de tânără se numără faptul că are vedenii, „îl vede aievea” pe iubitul ei, ceea ce este echivalent cu prezenţa fantasmei. În psihanaliză, aceasta este definită ca fiind un „scenariu imaginar în care subiectul este prezent şi care simbolizează, într-o manieră mai mult sau mai puţin deformată de procesele de apărare, împlinirea unei dorinţe şi, în ultimă instanţă, a unei dorinţe inconştiente” (Laplanche, Jean, Pontalis, J.-B., Vocabularul psihanalizei, Bucureşti, Humanitas, 1994, p.154). Fantasma se prezintă în modalităţi diverse: fantasme conştiente sau vise diurne, fantasme inconştiente, fantasme originare. Funcţia primară a fantasmei ar fi, după Freud, „punerea în scenă a dorinţei, punere în scenă în care interdicţia este prezentă totdeauna în chiar poziţia dorinţei” (idem). Fata care „îl vede aievea” pe iubitul ei trăieşte de fapt o stare prin care reuşeşte să anuleze o interdicţie: „mai pretutindeni se crede că zburătorul se face din dragostea cu piedici dintre doi, - un flăcău şi o fată, dintr-un bărbat ş-o nevastă. Este uneori chiar fata care nu se poate altfel apropia de ibovnicul ei, sau însuşi bărbatul care nu se poate altfel alătura de draga lui” (Pamfile, Tudor, Mitologie românească, All, Bucureşti, 1997, p.216).
Comportamentul tânărului deziluzionat transformat în Zburător reflectă o ipoteză argumentată de Freud în cadrul teoriei sale psihanalitice: în momentul când apare o interdicţie privind obiectul dragostei noastre (interdicţie care poate veni din exterior sau poate să ţină de însăşi voinţa noastră - autointerdicţie), dragostea pe care i-am purtat-o acelei persoane se transformă în ură. […]
Într-adevăr, în credinţele privitoare la Zburător, pasiunea erotică este strâns împletită cu agresivitatea, astfel încât putem constata că traumele fizice şi psihice la care este supusă tânăra fată sunt mai degrabă expresia urii decât a dragostei […].
"Este singura lucrare din literatura românească de specialitate dedicată reprezentărilor mitice ale anormalităţii fizice, psihice, comportamentale. [...] Maniera integratoare de abordare a reprezentărilor anormalităţii face posibilă înţelegerea profundă a rolului şi sensului acestora, demonstrând originalitatea şi rigurozitatea demersului ştiinţific al autoarei." (Prof. univ. dr. Ion Ghinoiu)
rile-n toamna,
